Cerul şi-a tras draperiile lasând o picătură de lumină să-i întredeschidă ochii furându-i finalul unui vis. EA, gândeşte ironic, ca dacă nici una din cele şapte alarme stridente ale telefonului n-au reuşit s-o trezească, e clar că nu zgomotul e soluţia de a te trezi dimineaţa.
Îşi face toaleta de dimineaţă ca şi cum s-ar spăla de ea însăşi, de toate promisiunile pe care şi le-a făcut aseară până să adoarmă şi uitându-se în oglindă îşi spune hotărât: “azi vreau să fiu frumoasă!” Îşi machiază ovalul feţei cu fineţea unui încondeietor de ouă, îmbracă puloverul mov, iese din casa în care n-a mai rămas decât mirosul parfumului ei preferat.
Pleacă grăbită spre servici, în drum spre metrou se gândeşte ce treburi o aşteaptă acolo, se gândeşte la colegii cu care îşi bea cafeaua în fiecare dimineaţă, la prima ţigare – “of trebuie să-mi cumpăr ţigări, spuneam că o să mă las, dar nu azi. Nu sunt pregătită încă, o să mă las eu într-o zi! Poate după ce trece iarna asta geroasă, poate după ce îmi schimb jobul poate în ziua în care o să fiu împăcată cu mine însămi, poate când se vor scumpi într-atât de mult să nu-mi mai pot permite…”
Îşi dă jos mănuşile, intră în magazin cere un pachet de ţigări.
Ajunge la scările metroului, se aude un metrou sosind în staţie, vede 5 oameni care fug ca nişte spermatozoizi, 3 spre un peron ceilalţi doi spre celălalt peron dar nici unul nu ştie spre ce direcţie e metroul sosit.
Scoate cartela de metrou, face un pariu în sinea ei, că acel metrou care tocmai pleacă, este cel în care trebuia ea să fie. “Nu contează, mai vine şi altul! Nu înţeleg de ce se grăbesc oamenii ăştia cei mai mulţi să ajungă la servici, ce-i aşteaptă acolo? Cine-i aşteaptă în fiecare zi spre ce aleargă ei cu atâta frenezie. Nu, cu siguranţă ei nu gândesc aşa, sunt mânaţi de gândul să nu întârzie şi de competiţia de a reuşi ceva oricât de mărunt. Da, cu miciile victorii ei işi hrănesc dimineţile. M-aş hrăni şi eu, dar nu de victorii mi-e foame, mi-e foame de oameni. Vreau mulţi oameni în jurul meu, să am de unde să aleg. Vreau să nu mă mai simt singură!”
EA nu e credincioasă, nu a mai mers la biserică să se roage de foarte mulţi ani. Bisericile sunt pentru a le vizita, pentru a le face poze şi pentru a le studia arhitectura. Cu toate astea în clipele de singurătate exclamă un “doamne ajută-mă” ceea ce face acum când metroul scoate capul din tunel şi suflă spre ea, înlăturându-i o lacrimă incompletă din colţul ochiului. Găseşte loc spre surprinderea ei, caută in geantă căştile, le pune în urechi şi ascultă o melodie pe care a descoperit-o întâmplător în telefon. Nici nu mai ştia c-o are – Metallica Bleeding me – se bucură ca şi cum ar fi găsit o comoară. Îşi aminteşte că a auzit undeva, vor concerta din nou cei de la Metallica si anul ăsta, în 2008 n-a reuşit să ajungă, “în prima pauză la servici voi căuta pe net să-mi rezerv bilet, dar cu cine să mă duc? hmmm….o sa merg singură şi ce, de câte ori n-am fost singură şi la teatru”
Priveşte feţele oamenilor din metrou şi îşi aminteşte că azi vrea să fie frumoasă şi zâmbeşte. S-a săturat de toţi oamenii ăştia care citesc cărţile cu coperţi verzi în metrou, dacă te uiţi la toţi odată ai impresia că citesc aceiaşi carte. Ar cerşi un zâmbet dar n-are cui, oamenii sunt preocupaţi cu gândurile lor, e cerşetorul tăcut din acel vagon. Ajunge la destinaţie, coboară din metrou, îşi caută în geantă mănuşile dar descoperă ca nu mai are decât una. Ştie unde a pierdut-o, nu mai contează, e atât de aproape de servici, treburile de zi cu zi de la birou încep s-o copleşească. Îşi doreşte să fie cu cineva care să-i explice de ce vântul vine din faţă şi când urcă de la metrou dar şi când coboară. Dar n-are cine.
EA stă la semafor aşteptând culoarea verde deodată îi sună telefonul. Nu era decât prima alarmă, e ora 7, o rază de soare încearcă să se cuibărească lângă ea în pat. Se dă jos, verifică mănuşile, sunt amândouă la locul lor. Atmosfera domitorului e încă încărcată de promisiunile făcute înainte să adoarmă şi se hotărăşte: “azi n-o să fiu frumoasă, azi n-o să mai cerşesc zâmbete, azi mă voi alătura nefericiţilor şi voi restitui lumii tot ce-i datorez!”